Flautul Fermecat! (spectacol proiectat)
Gen: Familie
Atacat de un balaur, prinţul Tamino strigă disperat după ajutor, apoi îşi pierde cunoştinţa. El va fi salvat de trei Doamne, însoţitoarele Reginei Nopţii. Acestea, după ce omoară balaurul, pleacă să vestească stăpânei lor cele întâmplate. Deschizând ochii, Tamino îl zăreşte alături pe Papageno, un personaj ciudat, un fel de om-pasăre, îmbrăcat într-un veşmânt pestriţ. Luându-l drept salvatorul său, prinţul îl îmbrăţişează cu recunoştinţă. Papageno, mincinos, începe să se laude cu „faptele sale de vitejie”. Drept pedeapsă pentru minciunile lui, cele trei Doamne îi închid gura cu un lacăt. Apoi, ele înmânează lui Tamino un medalion cu portretul Paminei, fiica Reginei Nopţii care se află prizonieră în palatul lui Sarastro. Tamino se îndrăgosteşte de imaginea prinţesei şi promite că o va elibera.
Printre tunete şi fulgere, apare însăşi Regina Nopţii care îl imploră pe Tamino să-i scape fata din mâinile lui Sarastro. Regina dispare. Cele trei Doamne îi redau lui Papageno glasul şi îi oferă clopoţei fermecați. Şi Tamino primeşte un dar, un flaut care îl va ajuta să treacă prin încercările iniţiatice la care va fi supus. În palatul lui Sarastro, Pamina este chinuită de crudul Monostatos, care îi face insistente declaraţii de dragoste. Papageno se întâlneşte cu Pamina, se sperie de ea apoi, recunoscând-o, îi vorbeşte, prevenind-o că va fi în curând salvată de prinţul Tamino.
Curând, Tamino înţelege că a fost minţit. Sarastro, departe de a fi un vrăjitor rău, este un om luminat, animat de cele mai bune intenţii. El a luat-o pe Pamina din împărăţia răului şi a întunericului pentru a o salva, îndepărtând-o de influenţa nefastă a mamei sale, Regina Nopţii. Papageno şi Pamina sunt fugăriţi de Monostatos şi de slujitorii lui. Păsărarul însă sună din clopoţeii fermecaţi, iar urmăritorii încep să danseze, devenind astfel inofensivi. Sarastro îl pedepseşte pe maur pentru purtarea lui. Apoi, el îi desparte pe cei doi tineri, Pamina şi Tamino, care s-au îndrăgostit, avertizându-i că vor fi supuşi unor grele încercări, menite a dovedi tăria sentimentelor lor.
Tamino este gata să înfrunte orice. Papageno ar renunţa, dar perspectiva de a-şi dobândi şi el o soţie îl face să-şi schimbe hotărârea. Părăsiţi într-un loc întunecos şi sumbru, cei doi tineri sunt supuşi la proba tăcerii. În ciuda semnelor disperate ale lui Tamino, guralivul păsărar va încălca interdicţia. În acest timp, Monostatos încearcă din nou s-o silească pe Pamina să-i împărtăşească dragostea. Apare Regina Nopţii, care îi cere fiicei sale să-l ucidă pe Sarastro. După plecarea Reginei Nopţii, Monostatos revine şi, înfuriat de un nou refuz, încearcă s-o ucidă pe Pamina. De astă dată intervenţia lui Sarastro o salvează pe fată. Pamina cere îndurare pentru mama ei. Plin de demnitate, Sarastro îi aminteşte că sentimentul josnic al răzbunării nu a poposit niciodată în ţinutul său.
Papageno se află într-o pădure întunecoasă. În faţa lui apare o bătrână urâtă care îl asaltează cu declaraţiile ei de dragoste. Păsărarul o alungă. Tamino dă glas, cu ajutorul flautului său fermecat, dorinţei de a o vedea pe Pamina. Tânăra apare, dar tăcerea lui Tamino, care încă nu a primit dezlegarea de a vorbi, o îndurerează.
În templu, Sarastro îl anunţă pe Tamino că acum, alături de Pamina, va trebui să depăşească alte două încercări: proba Focului şi proba Apei. Tamino şi Pamina au ieşit învingători din toate încercările la care au fost supuşi. Între timp, Papageno cedează insistenţelor bătrânei care, spre marea lui surpriză şi bucurie, se transformă într-o fată frumoasă.
Regina Nopţii împreună cu Monostatos şi cu cele trei Doamne sunt alungaţi pentru totdeauna din împărăţia Soarelui. Se intonează un imn închinat luminii, în care se glorifică triumful binelui asupra răului. Tamino şi Pamina sunt uniţi pe vecie de marele preot Sarastro.
Spectacol de operă - recomandat copiilor cu vârsta de peste 7 ani.
